🎄 Ajunul de altădată, la sat

Bună dimineața la Moș Ajun! Scoatem din lada cu amintiri o poveste despre ziua de 24 decembrie, de pe vremea când Crăciunul era mai spiritual și nu atât de comercial.

Nu s-a crăpat de ziuă. I-am zis mamei încă de aseară să mă trezească ca să merg cu ea la cimitir. Mergem să tămâiem mormântul bunicii și să dăm de pomană pentru sufletul tuturor din familie care s-au stins din viață. Se-aude deja focul trosnind în sobă. Mama așteaptă să se facă oleacă de jar ca să poată pune câțiva cărbuni în cățuia pe care o luăm la cimitir.

Între timp, înmoaie turtele de Crăciun, odihnite câteva zile bune în salon, la răcoare, ce-au fost sfințite recent de părintele care a trecut din casă în casă să vestească Nașterea lui Iisus. Le scaldă cu grijă și-apoi le pune într-un lighean pe care-l abia îl poți cuprinde într-o îmbrățișare. Le trece prin apă călduță, înmiresmată cu esențe. Presară nucă din belșug, zahăr și coji de portocale și lămâie, apoi le așază una peste alta. Știu că după ce ne întoarcem de la cimitir o să putem gusta și din scutecele lui Iisus. 

Arhivă personală: 23 decembrie 2021, Spania. Am împodobit bradul în acea seară, dar și pe mama, ca să aibă spor la înmuiat turte.

Trag zăvorul porții și plecăm spre cimitir cu o sacoșă în care avem niște tămâie, o cutie de chibrituri, lumânări și câteva lucruri de dat de pomană, cel mai sigur niște dulciuri. Asta primesc și eu pe drum de la alți creștini care au apucat deja să-și viziteze rudele plecate dincolo. Pe lângă ce-am dat acum pe drum și noi altora, avem acasă câteva farfurii cu mâncare de post: sărmăluțe, prune uscate, o pâinică împletită și câteva bucățele de turte de Crăciun, cu o lumânare. Le dăm și pe ele de pomană în vecini sau finilor.

24 decembrie e prima zi în care copiii mai ales pornesc la colindat; unii merg singuri, alții își fac grup cu vecinii sau cu prietenii de la școală. După ce ajung acasă trebuie să decid cu soră-mea ce colind alegem ca să îi colindăm pe părinții noștri. Căci înainte să plecăm și noi la colindat, întâi îi colindăm pe ei. Pe pervazul ferestrei, tata a pus bani mărunți ca să poată da tuturor colindătorilor care ne pășesc azi pragul. Vin copiii cu steaua sau fredonează colinde, acompaniați de clopoței care le îngheață în mâini. 

Am zis că nu plec la colindat înainte să colindăm în casă, dar de fapt nu plec nici dacă nu gust turtele de Crăciun. Mama le taie sub formă de romburi, mănânc două și apoi mă-ncalț, mă îmbrac bine și plec alături de soră-mea să cântăm. Mergem la vecinii noștri din spatele casei, apoi trecem la cumătra peste drum și abia duuuupă ne pornim de la biserică și luăm fiecare casă la rând de-o parte și de alta a drumului.

Arhivă personală: 24 decembrie 2022.

Am făcut repetiții în zilele de dinainte și am ales trei-patru colinde pe care să le cântăm în curțile sătenilor ca să le vestim și lor că astăzi S-a născut Hristos. Ne-ntoarcem acasă probabil în jurul prânzului. Nu știu exact ce mâncăm azi, fiindcă îmi stă gândul la tobă cu muștar, dar mâine, la masa de Crăciun, sigur mâncăm tochitură, cârnați, mămăliguță cu brânză sărată și… varză murată.

Shhh! Sper doar să nu mă trimită pe mine mama în beci să scot varză din butoi și să fie soră-mea prin preajmă ca să-i deleg ei sarcina asta sau măcar să îi cumpăr un mic favor, din banii adunați la colindat.

(Probabil) decembrie 2003, alături de sora mea lângă brad.

Cea mai mare bucurie când vom ajunge acasă de la colindat e că vom împodobi bradul. Tata a cumpărat din piață de la Galați un brad natural, în ultima lui zi de muncă dinaintea Ajunului. Pe lângă globuri și beteală, vom agăța și bomboane de pom, în speranța că Moș Crăciun va gusta și el una-două, pentru energie în lungul său traseu din această noapte.

Crăciun cu liniște și cu bucurii!