Blocurile de la sat nu arată prea bine. De ce?
Niciunul dintre blocurile comunei Belcești, județul Iași, nu a mai fost renovat complet de la construirea acestora, între 1970 și 1990. De ce nu sunt renovate
Blocurile din comuna Belcești, județul Iași, au fost construite între anii 1970-1990, în cadrul unui program național de urbanizare a mediului rural. Aceste imobile, cu 2-4 etaje, realizate din beton prefabricat, au fost proiectate pentru o durată de viață estimată între 50 și 70 de ani.
Programul național de urbanizare a mediului rural din Români a constat în crearea blocurilor, a locuințelor, și dezvoltarea infrastructurii în stat, cu scopul transformării și modernizării comunităților rurale. Acest program urmărea să ofere locuințe colective, cu facilități moderne, pentru populația rurală, în special pentru angajații din cooperative agricole și alte întreprinderi locale.
Blocurile sunt situate în centrul comunei, într-o zonă intens circulată. Aici este cea mai mare concentrație de magazine din Belcești. Cu toate acestea, degradarea imobilelor este atât de avansată că descurajează potențialii investitori sau noi locuitori, afectând negativ imaginea localității. La recensământul din 2002, în aceste blocuri locuiau 684 de persoane.
În prezent, mai multe blocuri prezintă semne clare de uzură și deteriorare. Structurile din beton au fisuri, fațadele sunt deteriorate, iar infiltrațiile de apă afectează atât pereții, cât și instalațiile interioare. Acoperișurile au țigle căzute sau sparte, iar spațiile comune sunt neîntreținute. Niciunul dintre blocuri nu a mai fost renovat complet de la construirea acestora.
Pe lângă aspectele legate de siguranță (ex: în caz de cutremur), degradarea afectează și confortul locatarilor. Blocurile vechi au o izolație termică slabă, ceea ce înseamnă că locuințele sunt greu de încălzit iarna și se supraîncălzesc vara. Acest lucru duce la costuri mari pentru încălzire și la disconfort termic. De asemenea, umezeala și igrasia care apar din cauza infiltrațiilor pot afecta sănătatea respiratorie a celor care locuiesc acolo. Aspectul neîngrijit al clădirilor și al spațiilor comune generează un sentiment de nesiguranță și scade calitatea vieții, afectând și valoarea proprietăților.
Primarul comunei, Dumitru Tănase, confirmă dificultățile: „S-au făcut încercări de izolare termică prin Programul Național de Reabilitare a Locuințelor (PNRL), dar acestea nu s-au realizat pentru că nu există o asociație de proprietari legal constituită.” Lipsa unei structuri organizate împiedică accesarea fondurilor și implementarea unor proiecte de renovare esențiale.
Valentina Măricean, locuitoare a unui bloc din Belcești, povestește: „Legal, noi nu suntem foarte în regulă. Noi trebuie sa avem o asociație de proprietari, ea presupune ca apartamentele să fie intabulate, să faci niște lucruri legale prin asociație. Nu toate apartamentele sunt intabulate. Este într-un fel o formă de asociație, dar nu este legală, prin urmare nu poți face multe lucruri”.
Tot ea a menționat că nu există sistem centralizat de încălzire. Căldura se face la sobă – uneori improvizată – care încălzește una, două camere; iar depozitarea lemnelor este o altă problemă legală și de siguranță, primăria refuzând să aloce spații adecvate.
Un alt aspect care ridică probleme în blocurile din Belcești este starea subsolurilor. Mai multe dintre acestea sunt deschise și neîntreținute, iar în interior se adună deșeuri și mizerie, creând un mediu nesigur pentru locatari, în special pentru copii. Subsolurile deschise pot reprezenta un pericol, fiind accesibile celor mici fără supraveghere. În unele cazuri, subsolurile sunt închise, însă nu există o gestionare unitară a acestora.
Situația blocurilor din Belcești reflectă provocările cu care se confruntă locatarii comunei, unde blocuri construite în perioada comunistă necesită intervenții pentru a asigura condiții decente de locuit. Lipsa unei asociații de proprietari legal limitează accesul la programul de finanțare și proiecte de reabilitare, iar acest aspect rămâne un obstacol în procesul de modernizare a locuințelor.
Conform Institutului Național de Statistică, la 1 decembrie 2021, România avea 10 milioane de locuințe, scrie Europa Liberă România. Un sfert din ele au fost declarate neocupate: 1,26 milioane în mediul urban, 1,25 milioane în rural.
Date din 2016 arătau că peste 3 milioane de locuințe de la oraș sau de la sat aveau nevoie de lucrări urgente, inclusiv blocuri din perioada socialistă. Într-un articol din 2010, se menționează că în mediul rural erau 3,85 de milioane de locuințe, aproape jumătate fiind construite pe vremea lui Nicolae Ceausescu, dar nu se știe câte erau blocuri și câte case.
Fotoreportaj realizat de Vasilica Prihor, studentă la Jurnalism, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. ✍🏼 Editor: Ionuț Teoderașcu.
Pe final, câte ceva un pic mai vesel, din lada de la sat:
Întâi aceste wallpapers rurale, pe care le poți descărca gratuit pentru a le pune pe ecranele telefoanelor. Fotografii de Ionuț Teoderașcu.
Îți recomandăm un newsletter numai bun de citit atunci când vrei să nu pierzi timpul căutând un loc fain de mâncat în oraș. Restograf se numește și sosește în inbox joia seara. Vezi aici cel mai recent newsletter al lor.
Duminica trecută am trimis un newsletter în care am explicat de ce am ales să ne mutăm într-o casă nouă și nu în una bătrânească. Un cititor ne-a pus eticheta: pe scurt, suntem ipocriți că promovăm viața la sat, deși nu o trăim. Noi am explicat aici, pe Instagram, de ce viața la sat, trăită chiar și într-o casă nouă, nu seamănă cu cea de la bloc. Însă ne-a bucurat mult acest comentariu, fiindcă înseamnă că ne-am atins scopul — să clarificăm (puțin) lucrurile, să spunem povestea așa cum este ea, să nu dăm impresia falsă că totul este ușor, frumos, boem. Mulțumim mult, Ria Paunescu!
Acum e mai ușor să susții financiar proiectul De la sat. Nu vara, ci măsurile fiscale de tot felul ne-au făcut să acordăm o ofertă, căci așa o numește substack. Poți alege să donezi 3 euro pe lună, în loc de 6 euro, cât era înainte. Folosim suma donată de tine pentru a planifica alte vizite în satele din România. Spre exemplu, am fost:
în satul Dobrovăț din județul Iași, unde am participat la un atelier de compostare la ferma SuperPământ și am documentat vizual tot procesul sau
în satul Sârbova din județul Timiș, unde am descoperit-o pe doamna Adriana Formenti, care produce brânză italienească și care a construit un proiect social care susține tinere venite din centre de plasament.
Foarte fain articol! Se aplica in atatea alte locuri la sat sau chiar orase mici si foarte mici...