„Le place că văd ce pun eu în oală” - Mâncare ca la mama acasă

Luminița și Nicu au deschis un punct gastronomic local într-un sat hunedorean. (Po)vestim cu ei și vedem cum se descurcă și ce pun pe masa oaspeților.

În urmă cu 20 de ani, Luminița și Nicu Ciuculescu, din Deva, au cumpărat o casă veche cu un teren de 1 000 mp, care avea să le fie casă de vacanță. Aveau pe atunci un copil de 10 ani și au vrut să plece cu toții din oraș și să se relaxeze la sfârșit de săptămână.

Luminița e director de vânzări la o companie care vinde produse de îngrijire personală, iar Nicu este mecanic auto. Locurile de muncă îi cheamă la oraș, dar sufletul lor e strigat de glasul satului. Au ales să cumpere terenul în Trestia, la 30 de kilometri de Deva, care deși te atrage cu peisajele pitorești, nu avea până atunci drum asfaltat. Ca să poată să renoveze casa cumpărată aveau nevoie să urce mașini cu tonaj mare ce cărau materiale de construcție. Drumul a fost făcut între timp, iar renovările la casă continuă și astăzi, fiindcă treaba de la sat nu se termină niciodată. 

Unii ar zice: dar de ce să se termine? Unde ar fi farmecul? Ei bine, așa a gândit probabil și Luminița. Acum doi ani, a vrut să investească într-o afacere care să îi pună în valoare pasiunea pentru gătit — un punct gastronomic local. A fost descurajată de Nicu și de fiul lor, căci se gândeau la două lucruri: banii pentru renovarea casei vor fi redirecționați către afacere și „cine va veni aici în vârful muntelui să mănânce, în loc să aleagă un restaurant?!”. 

Entuziasmul Luminiței nu a scăzut deloc, nici chiar în fața birocrației, a constructorilor sau a autorizațiilor sanitar-veterinare. 

„În mai 2023 am turnat fundația, dar din cauza meseriașilor am întârziat. Le-am forțat mâna alor mei cumva, căci dacă ar merge (afacerea), ne ajută să terminăm casa, iar dacă nu va funcționa, o să folosim spațiul ca anexă a casei”, spune Luminița.

În octombrie 2023, au deschis punctul gastronomic local Ca la mama acasă.

Luminița spune că prietenilor le place foarte mult locul, are pe vino-încoace.

„Toată lumea se simte foarte bine aici. La zilele noastre de naștere eu nu fac grătar, eu fac mâncare gătită. Am zis că o să împletesc pasiunea mea cu pitorescul locului.” 

Am ajuns la familia Ciuculescu la începutul lunii august, într-o deplasare prin România atractivă. Lângă casă au amenajat un spațiu de tip foișor, cu spații de servit masa, cu o sobă imensă cu cuptor, cu un pick-up și vestitul televizor cu mileu și pește de porțelan. Pe un perete al casei au fost recent pictate câteva ipostaze ale vieții de la țară. Despre locul acesta Nicu spune că „ne simțim bine aici, iar fiul meu zice că intri într-un film, că te întorci în trecut. Și așa simt și eu”.

Au ales să facă o bucătărie deschisă, la care oamenii să poată vedea direct pe sobă ce se gătește. Face ciorbele înainte, le duce până la dres, iar felul doi de cele mai multe ori îl finalizează sub ochii oaspeților.

„Desertul îl fac pe loc, de exemplu gogoșile, clătitele sau gomboții cu brânză îi frământ când ajung ei, ca să fie proaspete. De asta le place, că ei văd ce pun eu în oală.”

Percepția localnicilor

Ca peste tot, probabil, au fost oameni care le-au apreciat munca, alții care n-au văzut rostul. „Unii încă cred că tot vinituri suntem, chiar dacă avem 20 de ani de când am venit prima dată. Nici nu socializăm foarte mult la sat, că toți oamenii au treabă”.

Hai la masă!

Din octombrie de când au deschis, au avut aproape în fiecare sfârșit de săptămână clienți. Au început întâi apropiații lor să vină, apoi au spus și altora cât de bine au mâncat și ce bine s-au simțit în mijlocul naturii, cu bucate delicioase pe masă. 

Luminița și Nicu se aprovizionează de la producători locali, legumele și fructele sunt din producția proprie, iar când e cazul, suplimentează. „Salamul îl iau de la o măcelărie, de la un domn care are și fermă. Restul le facem noi: jumările sau caltaboșul. Avem un domn de unde luăm lapte, brânză, iar de la o doamnă din satul vecin iau puii de casă.

Îl văd pe Nicu aducând o legătură de pătrunjel și spune râzând: „ăsta e?”. E limpede că Luminița e sufletul acestui loc, ghidată de dragostea ei pentru gătit, dar Nicu își asumă: „Eu fac numai focul, atât!”. Ba mai mult, Nicu este cel care socializează cu oaspeții, îi servește cu licori făcute la țară și e povestitorul locului.

Pătrunjelul a fost ingredientul final, adăugat într-un papricaș de pui de țară, cu găluște făcute în fața noastră.

Ne-am mai înfruptat din aperitive făcute din carne de porc, din brânzeturi locale și din sarmale, ciorbă din carne de porc și supă de pui.

Să mai amintesc oare și de pâinea de casă pe care am uns-o frumușel cu pastă de jumări? 

Ce-avem la desert?

În echipa Luminiței se alătură și Adelina, sora lui Nicu. Este asistentă medicală, dar la fel de bine se îngrijește și de cei care poftesc la un desert grozav. A pregătit pentru noi plăcintă cu brânză și stafide, plăcintă cu mere și găluște cu prune. 

Cum funcționează un punct gastronomic local?

În primul rând, un punct gastronomic local (PGL) nu este un restaurant. Este mai degrabă un spațiu, o gospodărie în care se poate lua masa, amenajată de cele mai multe ori la o fermă de animale, fermă piscicolă, agricolă, pomicolă, la un fond de vânătoare, în cadrul unei pensiuni sau a unei mănăstiri. Meniul pus la dispoziție de gazdă este unul unic și are în vedere pregătirea lentă a mâncării, care trebuie să fie pe cât posibil tradițională. Alimentele folosite în prepararea acesteia trebuie să fie majoritar din producție proprie, plusând cu altele de la producători locali. 

Pentru a servi masa la un punct gastronomic local e necesară o programare, deoarece locurile sunt limitate, tocmai pentru a nu face rabat de la calitate.

Ai fost la vreun punct gastronomic local? Unde? Cum a fost experiența?

Cum e la mama acasă?

De cele mai multe ori, oaspeții merg pe mâna Luminiței când vine vorba de meniu. „Eu îi întreb dacă vor ceva anume, dar mulți zic că vor să fie surprinși. Un meniu costă între 100 și 120 de lei, în funcție de numărul de persoane fiind aplicată și o reducere. Tariful include un aperitiv, două ciorbe (ca să acopere gusturi diverse), două feluri principale și desert. Băuturile sunt din partea casei: apa, o vișinată sau o afinată la sosire și un pahar de vin la sfârșit.

Oaspeții trebuie să își anunțe sosirea cu cel puțin o zi înainte, ca Luminița să aibă timp să gătească, dar și pentru a elimina risipa. „Nu îmi place să îngheț sau să arunc mâncarea. Chiar și după un grup de la care rămâne mâncare, eu mai ofer unor bătrâni. Și la pâine, de exemplu, îmi trebuie timp de dospire, trebuie ca focul să ardă trei ore pentru a se încălzi cuptorul.”

Planuri de viitor

Luminița e încrezătoare în promovarea din gură în gură și, desigur, în calitatea bucatelor pe care le pregătește. „Îmi doresc să meargă, vreau să mai îmbunătățesc mici chestii, vreau să fac o sobă, că vine iarna.” Spune că nu vrea să fac acest loc comercial, nu vrea să se transforme în restaurant, ci să fie un spațiu intim în care lumea să revină cu drag. 

„Vreau să păstrez calitatea. Am auzit că după 4-5 luni de gestionare a unui punct gastronomic, lumea umblă la calitatea mâncării. Eu nu fac rabat de la calitate. Dacă bagi bun în oală, o să iasă bun”.

Recomandări din lada De la sat

• Pe 31 august este Noaptea muzeelor la sate (Anul trecut am fost în vizită la două muzee din județul Galați. Hai să vezi aici cum a fost.)

• 7 rețete de mâncare de vară de la sat

---

Descarcă gratuit aplicația mobilă de călătorii România Atractivă, din AppStore sau din Google Play.

Poți descoperi povești mai puțin cunoscute despre istoria României, obiective noi de vizitat, destinații de călătorie din mai multe domenii. Consultă harta și creează-ți tu o vacanță inedită sau un traseu personalizat.