Hrană cu nutrienți | (vermi)compost

Cristian Ghiorghe face, la ferma sa din Dobrovăț, compost și vermicompost: „râma e doctorul pământului, repară orice fel de sol”.

La începutul lunii aprilie am mers la un atelier de compostare la ferma SuperPământ, în vârful satului Dobrovăț din județul Iași. Ferma a fost fondată de Cristian Ghiorghe, de profesie inginer zootehnist, care a găsit oportunitatea de a face zootehnie alternativă, cu râme.

Nutrienții, motivația principală

Cristian a făcut facultatea de zootehnie și un master în managementul calității produselor agroalimentare, iar în lumea agriculturii ecologice a ales să pășească după ce a decis, alături de soția sa, să aibă un copil.

În nenumăratele discuții cu producători locali din toată țara, decizia de a crea și de a produce ceva vine de multe ori în contextul extinderii familiei: Cu ce îl voi hrăni?.

Cristian era conștient de opțiunile de hrană care existau pe piață la acel moment și a vrut să schimbe acest lucru, alegând pentru familia sa hrană cu nutrienți.

„Am considerat că etapa copilăriei este foarte importantă. Organismul la copii, atunci când se formează, se bazează pe nutrienții pe care îi dai.”

Cristian la ferma sa de vermicompost de la Dobrovăț, județul Iași.

A făcut cercetare, a urmat un curs de agricultură ecologică și a început apoi să facă compost și vermicompost la el acasă. A știut și simțit tot cartierul că are râme în curte și „primele râme pe care le-am avut au murit, dar nu m-am lăsat”, spune Cristian, care a vrut să rămână în domeniul hranei sănătoase.

A văzut potențialul economic al activității și a fondat astfel ferma de la Dobrovăț. A arat terenul de aici o singură dată, atunci când a cumpărat și l-a curățat de rădăcini.

„Solul este viu, format din microorganisme și fungi, noi prin intervenția noastră îl dezechilibrăm și apar probleme.” Acesta e motivul pentru care pe teren nu folosește chimicale și nici nu ară, ba chiar se angajează în a duce mai departe această misiune de a îmbogăți structura solului atât pentru el, cât și pentru alții.

Ce este compostul?

Compostul se referă la descompunerea materiei organice făcută de către oameni, iar în natură este realizată de microorganisme. În mediul înconjurător, la aproximativ 100 de ani pe suprafața pământului se produce aproape 1 cm de humus, în zonele în care nu se intervine, prin arat, de exemplu.

Pentru compost se urmărește rația dintre carbon și azot (azotul fiind cel care descompune carbonul).

• carbonul = tocătură de lemn, paie, carton (fibră, în general)

• azotul = iarbă tocată, balegă, resturi de la bucătărie

Pe lângă cele două de mai sus este nevoie și de apă și oxigen, iar dacă ar fi două „ingrediente” de evitat, acestea sunt sarea și uleiul. Ecuația nu pare să fie foarte dificilă, nu? Dar urmează întrebarea: dacă vreau să fac și eu acasă compost, cum țin șobolanii departe?

Un sfat pe care l-a menționat Cristian a fost să evităm adăugarea de resturi animale rămase de la bucătărie (oase, carne, ouă etc.) în cutia de compostare, alături de întărirea cutiei de compost cu fier și cu un ochi, ca să existe și aerisire.

Ferma de compostare este organizată în două zone: compostarea și vermicompostarea.

Prima zonă mai este denumită și „bucătăria”. Este un spațiu în aer liber unde Cristian amestecă strategic tocătură de paie, tocătură de lemn și balegă de cal și porc. Pentru a avea un produs finit cu diversitate de nutrienți și de microorganisme, apelează la un mix de surse de azot, însă are și câteva pe care le evită. Pe lângă asta, adaugă și lucernă verde și uscată, pe care o cultivă tot pe terenul fermei și astfel creează un precompost.

Precompostul, făcut dintr-un amestec de carbon și azot.

Noțiunea de „bucătărie” nu este întâmplătoare, căci ingredientele menționate anterior sunt așezate în straturi generoase într-o lasagna uriașă de carbon și azot, aruncând un ochi constant pe cantitatea de apă a acestui „preparat”, pe pH și pe căldură. Bacteriile termofile se ocupă de descompunere, iar când această lasagna atinge temperatura dorită, Cristian intră cu un tractoraș și frezează, întoarce conținutul, mărunțește și mai adaugă apă sau alte ingrediente, dacă e necesar. Spune că acest proces de răscolire trebuie făcut măcar de două ori (el optează și pentru a treia întoarcere).

Mirosul acestui preparat nu trebuie să fie unul urât, e necesar să rămână nu doar cu ochii, ci și cu nasul pe zona asta, mai ales că procesul e unul de durată. Lasagna aceasta abia după minimum 6 luni poate fi numită compost sau compost maturat.

Ce este vermicompostul?

A doua zonă, de vermicompostare, se află la interior și acolo locuiesc râmele.

Cristian le-a creat niște paturi de 60 cm înălțime, cu baza din beton, făcute din mai multe „pături”: strat de compost maturat (obținut în „bucătăria de afară”), strat de râme, strat de precompost, care funcționează ca mâncare pentru râme, și deasupra un strat paie.

Râmele practic mișună în tot acest spațiu, descompun resturile și la final creează un îngrășământ organic de calitate, plin de minerale și nutrienți. După ce râmele își fac datoria, Cristian le scoate, lasă la zvântat materialul și îl trece printr-o sită, ajungând apoi în saci vermicompost, gata de folosit pentru ghivece sau grădini.

Aici, Cristian explică cum se face vermicompostul în aceste „paturi” populate cu râme.

De ce e mai bun vermicompostul?

Vermicompostul este, deci, tot o descompunere a materiei organice, dar cu ajutorul râmelor. În fapt, e o descompunere a materiei cu ajutorul microorganismelor și fungilor, la care se alătură râmele — care mănâncă microorganisme și materie organică.

În plus, în tractul digestiv al râmei dispar metalele grele. Există o procesare suplimentară a îngrășământului obținut după prima etapă. În final, vermicompostul are o gamă largă de nutrienți, de microorganisme și de fungi.

Cu ce gânduri am rămas după atelier?

În primul rând, nu aș fi zis vreodată că voi participa la o astfel de activitate, dar au dictat curiozitatea și dorința de a avea o grădină de la sat cu roade sănătoase (după doi ani în care am fost bântuiți de secetă, afide și alți dăunători). Avem intenția de a aduna resturile vegetale din bucătărie, pentru că ni se pare foarte interesant conceptul de a schimba destinul unor deșeuri.

Atelierul a început cu o discuție în care am făcut cunoștință unii cu alții.

La atelier au participat persoane cu diverse profesii și interese, am discutat întâi, ca englezii, despre vreme, dar mai ales despre pomii fructiferi rămași aproape goi după caruselul vremii din săptămâna 7-13 aprilie.

• Elena, contabilă, a venit la atelier pentru că a moștenit de la tatăl său un teren, dar și fraza „Noi nu vindem pământ!”, așa că vrea să se implice în amenajarea cu sens a grădinii sale din Bucium.

• Un inginer chimist a spus că deși are profesia asta, nu vrea să pună chimicale în grădina pe care o are de când s-a mutat la sat.

• Un economist mutat acum cinci ani la țară a făcut un solar în Dobrovăț, a avut producție câțiva ani, dar anul trecut a fost un eșec și vrea să încerce și altceva.

Suntem încântați că am făcut cunoștință cu această inițiativă, cu aceste două concepte de compost și vermicompost. De altfel, am primit în dar de la Cristian un sac de vermicompost, pe care l-am pus la rădăcina căpșunilor și a răsadurilor de legume, un sac de tocătură de lemn (vă arătăm pe instagram de ce e bine să folosim tocătură în grădini) și un alun de pădure.

În jurul căpșunilor am pus câte o mână generoasă de vermicompost (ar fi trebuit să-l punem la plantare, dar atunci n-am avut). După am acoperit pământul cu resturi vegetale.

Am folosit vermicompost (în punga verde) când am plantat și răsadurile de roșii, vinete și ardei.

Recomandăm atelierul, dacă sunteți din Iași, din împrejurimi sau dacă vreți să faceți o vizită orașului de pe 7 coline. Cristian vinde și vermicompost, dar și râme — dacă vreți să aveți muncitori în grădina voastră sau dacă mergeți la pescuit. În plus, Cristian oferă și consiliere, dă-i un mesaj aici.