Cum își trăiește viața la sat o femeie diagnosticată cu o boală rară care o ține lângă un cadru de mers

Lilia Caraman locuiește într-un sat din Rep. Moldova. Are 55 de ani și în urmă cu șapte ani a fost diagnosticată cu o boală autoimună rară a sistemului nervos, care i-a afectat mobilitatea.

Într-o lume grăbită, în care îți poți pierde destul de repede echilibrul când problemele devin apăsătoare, există oameni care reușesc să rămână demni în fața celor mai mari încercări. Ei nu cer milă, nu caută compasiune exagerată, ci doar înțelegere, respect și șansa de a-și trăi viața în propriul ritm.

În satul Susleni, raionul Orhei din Republica Moldova, într-o locuință caldă, decorată cu grijă și luminată de culori blânde, locuiește Lilia Caraman – o femeie pentru care fiecare zi este o dovadă de curaj și voință. Deși viața i-a adus provocări semnificative, Lilia le înfruntă cu o seninătate care inspiră. Ea are 55 de ani, iar în urmă cu aproape șapte ani a fost diagnosticată cu neuromielită optică.

Lilia Caraman, 55 de ani, casnică. Se află în fața casei ei, unde așteaptă cu nerăbdare ca cineva să-i deschidă poarta.

Neuromielita optică (NMO) este o boală autoimună rară și gravă a sistemului nervos central, care afectează, în principal, nervii optici și măduva spinării. Conform unui studiu publicat în PubMed, prevalența globală a NMO variază între 0,07 și 10 cazuri la 100.000 de persoane, cu o medie globală de aproximativ 1,5–2,2 la 100.000.

În prezent, nu există date epidemiologice publicate referitoare la prevalența sau incidența NMO în Republica Moldova. Totuși, având în vedere datele din țările europene vecine și similitudinile etnice, se poate estima că prevalența în Republica Moldova este de aproximativ 1–2 cazuri la 100.000 de persoane.

Metodele prin care Lilia își menține moralul ridicat – emisiunile TV și exercițiile de recuperare.

Diagnosticul Liliei a venit de la stresul acumulat pe parcursul vieții. Fiind o femeie harnică, aceasta a muncit în foarte multe locuri. Pe vremea când lucra la Chișinău, a fost lovită de o mașină pe trecerea de pietoni — atunci s-a ales cu niște lovituri la cap, care păreau inofensive, însă care au afectat-o peste câțiva ani.

Ultimii ani, înainte de a se îmbolnăvi, Lilia a lucrat vânzătoare la unul dintre cele mai mari magazine din sat, acolo a acumulat cea mai mare parte din stres. De asemenea, aceasta a rămas singură cu doi copii în anul 2010, atunci când soțul ei, iubitor de alcool, s-a stins din viață. Și-a crescut băieții mai mult singură, dar s-a descurcat.

„Ei sunt stabiliți în Irlanda împreună cu soțiile și copiii lor. Mă iau la ei pe timpul iernii, astfel îmi văd și eu nepoții crescând”, a declarat Lilia. Chiar dacă copii și nepoții sunt departe, ea nu se lasă copleșită de singurătate, pentru că „alături de mine sunt frații, surorile, împreună cu copii lor, și două prietene. Mă ajută ori de câte ori aș avea nevoie”.

Nepoata Ana-Maria o ajută pe Lilia la legatul viței-de-vie.

Aproape doi ani, Lilia a stat doar prin spitale. La început și-a pierdut complet vederea și a simțit că moare. Apoi a fost operată, de câteva ori, la spate. Acum, după aproape cinci ani de când se simte mai bine, ea s-a obișnuit cu gândul că cel mai probabil nu va mai putea merge. Desigur, încă se internează, o dată la două-trei luni, în diferite clinici pentru recuperare.

Această femeie este plină de energie. S-a luat în mâini, a învățat să se descurce singură și duce o viață activă. După ce a murit soțul ei, a încercat să-și refacă viața, dar a rămas cu un gust amar de la nefericita experiență. Astfel, a ajuns la concluzia că: „Nimeni nu o să-ți plângă de milă, nu o să joace cum cânți tu, așa că îmi fac singurică tot ce-mi trebuie”.

Lilia își face un ceai, în bucătăria sa.

Toată viața a locuit în satul Susleni. Aici s-a născut, a crescut, s-a căsătorit. Viața la sat îi place, chiar dacă este foarte mult de muncă. Deși picioarele nu o mai țin și cel mai mult timp se află pe un scaun, ea a găsit o metodă prin care să facă toate lucrările în grădină, casă sau curte. Iarna își face singură focul, vara prășește, spală curtea/casa cu furtunul, iar până anul trecut creștea și găini.

Lilia își duce scaunul în grădină. Face câte un pas, iar după îl mută, totodată sprijinindu-se de el.

Lilia prășește în grădina ei.

Lilia Caraman nu putea mereu să stea doar acasă sau să sune de fiecare dată pe cineva să o ducă cu mașina până la magazin, rude sau prieteni. De aceea, în 2023 a decis să-și cumpere o tricicletă electrică, cu ajutorul căreia să se poată deplasa prin sat. De când a luat-o, aceasta a devenit cea mai bună prietenă a ei.

Lilia se pregătește de o ieșire în sat.

Modul în care Lilia coboară scările.

Pregătirea tricicletei pentru plecare. Leagă cadru de mers în spatele acesteia.

Femeie merge la o prietenă din sat.

Lilia o ajută pe prietena sa. Gătește pentru o pomană.

Lilia Caraman nu a ales boala, dar a ales cum să trăiască cu ea.

Din păcate, trupul i-a fost încetinit de o afecțiune rară, însă sufletul ei aleargă mereu acolo unde e nevoie de un gest de sprijin, o vorbă bună sau un sfat cald. Într-o lume în care mulți privesc doar spre ei înșiși, Lilia rămâne o prezență rară: un om care, în ciuda suferinței, se ridică mereu și nu doar pentru ea, dar și pentru ceilalți.

Lilia în leagănul din curtea surorii Victoria.

—

Fotoreportaj realizat de Cătălina Amoașii, studentă la Jurnalism, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. ✍🏼 Editor: Ionuț Teoderașcu.