Masa de Crăciun
Câteva recomandări pentru masa de Crăciun. Orice ar fi, se servește din plin cu povești (de la sat), culese în ultimii trei ani. La mulți ani nouă!
Urmează o săptămână de foc, asta pentru că, de data aceasta, soba se-ncinge nu doar ca să facă căldură-n casă, ci și pentru a găti bunătăți. Știu, azi îi spunem mai mult aragaz ori cuptor, dar hai să rămânem încă puțin cu gândul acolo… Ca să avem energie și voie cât mai bună, îți propunem să începem cu acest playlist de colinde de pe Spotify și/sau cu o poveste de iarnă cu gogoși. Fanke îi spune.
Gogoșile sunt rotunde cât o viață la Valea Vișeului. Ne însoțesc din copilărie și până când murim. Nu e o exagerare, fiindcă în satul nostru strâns de dealuri și ascuns de brazi nu avem colivă de apoi, ci gogoașa pudrată.
Le zicem fanke pentru că vorbim o ucraineană de pădure, amprentată cu tot felul de alte cuvinte din română, maghiară, cehă, germană, în funcție de cum a variat harta pe lângă noi. Însă le iubim atât de mult încât le-am găsit și diminutiv. „Fanocike”. Gogoșele.
Gogoașa ți-o face bunica în zi de sărbătoare, cât să înlocuiască palacintocikele (clătitele) cu gem la găleată. Simți miros din vecini și apare Anna de după gard cu ditamai bolul plin, din care iese abur ca-n reclama la Jacobs Kronung de Crăciun. Nu facem reclamă la Jacobs, că nu se compară aburul de la gogoși cu cel de cafea. Scuze!
Gogoșile îți încălzesc seara de după săniușul la „Caplecikă”, capela lângă care sunt îngropați străbunii. Și, când se lasă seara, coborâșul e mai alert. Copiii se tem de „nepevne” și „zbihlenieta”, fantomele pe care nu trebuie nici să le auzi, darămite să le vezi.
Și sunt ierni grele la Valea Vișeului. Ar impresiona pe oricine, în afară de babka Luțac. Ea nu era deloc impresionată. Când nu eram acolo și sunam pe fixul cu 0262 în față s-o întrebăm câtă zăpadă s-a pus, că la meteo e cod între portocaliu și roșu, ea glumea — „S-a pus atâta zăpadă că umblă șoarecii-n genunchi să nu dea cu fruntea de cer!”
(Po)vestea întreagă scrisă de jurnalistul Răzvan Luțac și publicată pe De la sat în 2021 o găsești aici.
Acum suntem pregătiți să vorbim despre mâncare. Deși în rețetarul De la sat avem mai mult dulce decât sărat, începem cu cel din urmă.
De ce să alegem între Ouă umplute cu pate de casă și Lebăr de casă, când putem să le facem pe amândouă, nu? Glumesc, prima rețetă e mai ușoară, la a doua o să aduni ceva mai multe vase în chiuvetă.
La cornulețe suntem specialiști, asta pentru că avem nu una, ci trei rețete diferite. Cornulețe cu povidlă (de Marina Musteață), cornulețe fragede cu gem (de Cristina Țimpău) și cornulețe cu magiun (de Dana Burlacu Visternicu). Dacă nu știi pe care s-o alegi, încearcă cu ala-bala-portocala.
Luna decembrie a fost mereu luna răsfățului încă din copilăria noastră. Fie că era vorba de cozonacii pufoși ai mamelor și bunicilor, cornulețele fragede cu rahat, prăjitura „Alba ca zăpada” sau toaaate bomboanele Silvana, ciocolatele Poiana și Kiss sau inimioarele Finetti pe care ni le aduceau pe lângă portocale Moș Nicolae și Moș Crăciun.
Dar tare, tare mi s-a lipit de suflet, încă din copilărie, o prăjiturică simplă, moale, pufoasă și aromată: Semiluna. Parfumată, cu esență de lămâie, frăgezită cu multe nuci măcinate și decupată direct în tavă cu paharul, prăjitura Semiluna era „dulcele crăciunesc” pe care l-aș fi putut mânca de dimineață până seara. — scrie Greta Apostol (@demancare) pe De la sat. Aici rețeta de Prăjitura Semilună.
Bine, bine, dar cozonacul?
Întâi de toate, să nu te superi pe noi că avem o rețetă doar din Moldova. Încercăm să nu fim subiectivi, dar… suntem. Avem o scuză: am anunțat asta încă de acum trei ani, când am început proiectul De la sat. Și-am ajuns și la miez. Miercuri, pe 20 decembrie, suflăm în lumânări și ne punem o dorință. Nu ți-o spun că apoi nu se mai îndeplinește, dar e ceva cu ÎMPREUNĂ. Dacă vrei să ne spui la mulți ani, să ne urezi de bine sau să ne dai feedback constructiv, ne-om bucura tare mult. Ne poți scrie aici sau pe Instagram. Acu’ să revenim la cozonacul nostru.
Însă parcă nici un cozonac nu se compară cu cei pe care îi făcea mamaia de la Dofteana. Frământa cu mâna la ei mai mult de o oră, îi împăturea cu grijă și dragoste, iar apoi îi cocea în cuptorul de lut de afară.
Țin minte cum ne adunam în jurul cuptorului și așteptam să îi scoată, să le simțim mirosul dulceag și să furăm firimiturile ce picau din tavă. Ne bucuram când un cozonac ieșea mai ars sau mai necrescut, asta însemna că puteam să-l începem de pe-atunci. — scrie Diana - @our.cooking.wander pe De la sat aici.
Dacă vrei să încerci ceva nou, poate ar fi bine să arunci o privire aici. Îți și spun ce este, căci nu traficul ne interesează, ci ajutorul reciproc. Găsești o (po)veste și o rețetă de prăjitură cu ciocolată și portocale, de Elena Adriana Popa.
Și dacă te bate vreun gând să înlocuiești cozonacul, eu zic că rulouri cu scorțișoară și cardamom e o variantă foarte bună. Bine, eu din start renunț la cardamom, că nu-mi place neam. (În schimb iubesc stafidele în cozonac, dacă tot suntem la gusturi.) Rețeta și fotografiile sunt făcute de Adina Chitu. Ai nevoie de mai puține ingrediente decât la cozonac: 180 ml lapte călduț, 20 g drojdie proaspătă, 60 g unt topit, 50 g zahăr, un ou (gălbenuș), 420 g făină tip 000 și un praf de sare. Aici modul de preparare.
Avem și rețete mai simple, în caz că vrei să stai mai mult în jurul bradului decât în bucătărie. Turte umplute cu ce vrei tu.
Mâncarea unește generații prin rețete moștenite, scrise de mână pe foi îngălbenite. Dar, mai ales, mâncarea ne aduce pe toți acasă, ca pe niște copii plini de dor, nostalgici și tânjind după gusturile simple ale copilăriei. (Elena-Greta Apostol)
Iar dacă îți e dor de „Hai la bunica să facem turte și brânzoaice!”, aici avem o rețetă de… nostalgie.
Recomandări De la sat:
După ce veneam cu nasul roșu și abia simțindu-ne mâinile de la săniuș, bunica ne punea la masă. Era o masă mică, pe care o trăgeam la pat, aproape de sobă. Pe plită avea, la rontul cel mare, ceaunul cu apa pentru mămăligă. Și când fierbea, deschidea ușa către beci și aducea făina de mălai, scotea făcălețul și punea de mămăligă. — La Cinci Drumuri bate vântul, de
.
În România, mamaia se mândrește în ziua de Crăciun cu un panettone trimis de fată, în timp ce-o parte din familia reunită în centrul Italiei rupe cu poftă cozonacul acela dolofan, copt în Ajunul Crăciunului, și umplut cu nu prea multă nucă. — Crăciunu-i când la masă ai mâncare de acasă, de Larisa Gherasim.
Cu câteva zile înainte de Crăciun ajungea și bradul acasă, iar noi, eu și fratele meu Iustin, îl împodobeam. Pe hol era cam rece, însă parfumul bradului natural se simțea atât de intens. Se întâmpla ca din bomboanele pe care le agățam în brad să mai dispară și să rămână doar ambalajul… — Crăciunul de altădată, de Iustina Irimia-Cenușă.
Georgiana Ilie și Alex Vasile au lansat un podcastul „Învinge Tava”, care-ți povestește ce se întâmplă în cratiță când gătești. Primul episod este despre masa de Crăciun, „locul în care se întâlnesc nostalgia și porcul”. Poți asculta aici.