Șase zile prin România atractivă (de la sat)

Ambasadorii culinari ai satului românesc, cel mai mare ghețar subteran din lume, bijuterii religioase și cel mai mare muzeu în aer liber din Europa.

Aug 11, 2024

În scrisoarea pe care am trimis-o săptămâna trecută (vezi aici), am povestit despre locurile și oamenii pe care i-am întâlnit în prima jumătate a deplasării Heritage Trip Romania — o deplasare cu jurnaliști și creatori de conținut din țară și din străinătate prin România atractivă. Acest proiect e o platformă care strânge peste 270 de obiective turistice mai puțin cunoscute – organizate în 12 rute culturale. Pe lângă acestea, mai există alte aproximativ 460 de obiective secundare.

Am crescut în Galați, iar majoritatea excursiilor pe care le-am făcut cu clasa sau cu familia se întâmplau în jumătatea estică a țării: mănăstirile din Bucovina și din Neamț, Iașul cultural, mausoleele din Vrancea ori Valea Prahovei. Vestul țării l-am descoperit (mai) târziu și… nu pot să-l țin doar pentru mine! În această călătorie am explorat locuri din Oltenia și din Transilvania.

Satul Strei, Hunedoara

Primul obiectiv vizitat în a doua parte a călătoriei prin România Atractivă a fost Biserica Ortodoxă din Strei, aflată în apropierea orașului hunedorean Călan. Este o biserică din piatră, foarte similară la aspect cu biserica din Densuș, fiind caracterizată însă de un stil arhitectural neogotic târziu.

Nu se țin slujbe în mod constant, așa cum se întâmplă la Densuș, iar ce e interesant la acest edificiu e că ar avea o pictură cu sfinți îmbrăcați în straie populare ardelenești.

Din nou la oraș - Hunedoara

Unul dintre cele mai cunoscute obiective de pe Ruta castelelor este Castelul Corvinilor, reședință a familiei Corvin. Domeniul a devenit proprietatea lor în 1409. Domnitorul Iancu de Hunedoara a urmărit extinderea sa prin ridicarea a șapte turnuri de protecție și a palatului propriu-zis. Pe lângă rolul de fortificație, Iancu de Hunedoara a oferit acestui spațiu și rolul de locuință.

În perioada 1613-1629, principele Gabriel Bethlen a preluat castelul și a mai construit câteva spații. Castelul a fost restaurant între 1956 și 1968, iar în 1970 a fost inaugurat ca muzeu. Aici am participat și la o scenetă susținută de cavaleri și domnițe în curtea interioară a castelului.

La plăcinte înainte — satul Poienița Voinii, Hunedoara

După un tur ghidat prin castel, am rămas în apropiere, pentru a degusta plăcinte pădurenești, din Ținutul Pădurenilor. Aurelia Muntean și ginerele său, Bogdan Toma, ne-au surprins plăcut cu acest preparat tradițional care se face în Poienița Voinii și nu numai. Acestea au fost umplute cu brânză (varianta tradițională), dar și cu mere.

După povești și plăcinte calde, am rămas așezați pentru o doină cântată de Bogdan Toma, îndrăgit interpret în zonă, dar și pentru un dans popular. La final, amândoi ne-au prezentat care sunt piesele care formează portul popular românesc din Ținutul Pădurenilor.

Satul Banpotoc, Hunedoara

Giovanni Salvatelli, de origine italian, a cumpărat un teren pe raza localității Banpotoc și a început în anul 2003 să construiască o grădină drept cadou pentru nepoata sa Zoe. În 2018 a deschis grădinile I Giardini di Zoe, un loc unic în România. Este o grădină creată din pasiune, fără vreun specialist în peisagistică sau în grădinărit.

Numită și „grădină aristocrată”, I Giardini di Zoe e formată din trei grădini: Grădina de pe deal, Grădina cu fântâni și Grădina din oglindă — la capătul căreia se află o fântână din travertin (foto jos). Toate grădinile au fost decorate cu monumente în stil renascentist, cumpărate din anticariate și recondiționate, altele sunt din rocă vulcanică, marmură sau fontă.

Satul Trestia, Hunedoara

Amplasat într-o zonă pitorească a nordului Hunedoarei, satul Trestia a fost pus de curând pe harta gastronomică a României de către Luminița și Nicu Ciuculescu, care au deschis aici un punct gastronomic local.

Servesc la final de săptămână, cel mai adesea, bucate tradiționale, gătite de Luminița și de cumnata ei, Adelina. Noi am avut ocazia să gustăm ciorbă din carne de porc, supă de pui, tocăniță din pui de țară cu găluște (papricaș), sarmale cu varză dulce, iar la final gomboți cu prune, plăcintă cu brânză și stafide și plăcintă cu mere.

Au amenajat un spațiu relaxant, atât în interior, cât și în exterior, pun muzică veche oaspeților, la un pick-up recondiționat și cât (pre)gătesc mâncarea, stau de vorbă cu ei.

Nu-ți dezvălui mai multe, căci pregătim un newsletter aparte despre familia Ciuculescu.

Satul Arieșeni, Alba

Pășind în satul Arieșeni din județul Alba, am pășit într-un nou spațiu gastronomic. Aici am ajuns la Cămara Moțului, unde Cristina Nicola și familia sa au pregătit în fața noastră plăcinte pe lespede — un deliciu dulce-sărat — și balmoș, întocmai cum se face în Țara Moților.

Ce-am aflat aici e că odinioară, fetele care voiau să se căsătorească nu se puteau mărita fără să știe a face balmoș. Unde mai pui că atunci când ginerele mergea cu familia să o ceară de acasă de la părinți, ea trebuia să gătească acest balmoș, ca să își arate calitățile de gospodină.

„Acest balmoș conține 150 de plante medicinale, lucru dat de lactatele folosite. Vacile de aici dau un lapte de calitate, deoarece consumă floră spontană de munte”, spune Adrian Nicola, soțul doamnei Cristina.

Satul Gârda de Sus, Alba

În Parcul Natural Apuseni, pe teritoriul localității Gârda de Sus, se află cel mai mare ghețar subteran din lume, în peștera Ghețarul de la Scărișoara. Blocul de gheață măsoară peste 120 000 de metri cubi, volumul fiind menținut datorită ventilației slabe. Temperatura aici variază între +2 grade Celsius vara și -15 grade Celsius în timpul iernii.

Nu se știe cu exactitate data la care a fost descoperită această peșteră, dar în 1863 este menționată de către Schmidl Adolf. Spre ieșirea din peșteră, ghidul nostru ne-a arătat câteva puncte rămase dintr-o linie trasată, se pare, de Emil Racoviță, în anul 1927, pentru a marca nivelul ghețarului.

Pe drumul dintre peșteră și parcare am văzut o mulțime de localnici care vindeau produse artizanale, făcute de ei în casă: siropuri, tincturi, dulcețuri și altele. Am plecat de acolo cu un sirop de soc făcut de doamna Adriana Avram.

Satul Sâncraiu, Cluj

În Țara Călatei am poposit în satul clujean Sâncraiu și am luat prânzul la pensiunea Püspök. Specificul este unguresc așa că am gustat aici o ciorbă cu varză și rață, alături de pâine cu cartofi, la felul doi am încercat papricaș, iar desertul a fost un bulgăre de zăpadă — un aluat similar cu cel de tăiței gătit într-o formă specială, rotundă, într-o baie de ulei pentru 30 de secunde.

După toată călătoria culinară, am vizitat muzeul familiei, amenajat în fosta bucătărie de vară a bunicilor — o clădire de la 1850. Interiorul și exteriorul sunt amenajate cu o multitudine de obiecte specifice comunității maghiare.

Pauză de la pauza de masă

În același sat, la câțiva metri de pensiune, am întâlnit-o pe doamna Ana. Are 75 de ani și stătea în fața porții sale, alături de câteva piese textile pe care le-a lucrat de-a lungul vieții și pe care le vinde acum, ca să mai facă un bănuț. „Traista asta o dădeam cu 75 de lei, dar unora li s-a părut cam scump și am zis să o dau cu 50. E din cânepă”.

Când am întrebat-o dacă e croitoreasă, fiindcă avea și câteva fuste și fețe de pernă, care mi se par complexe, a spus râzând: „Era bine dacă eram croitoreasă, nu m-aș mai fi dus la alte femei să dau bani ca să-mi fac hainele”.

Nu se mișcă din poartă, rămâne pe scaun sau se ridică să explice oamenilor care îi admiră munca. Acum 15 ani mergea la un târg, unde vindea porci, și a avut un accident. Ambele ei picioare au suferit atunci, iar astăzi se deplasează doar cu un cadru. Sufletul și zâmbetul ei pot însă mișca orice călător.

Doamna Ana e, cu siguranță, în multe sate din țară. Alegând să cumpărăm produsele acestor oameni le apreciem munca și îi încurajăm să nu înceteze.

Satul Văleni, Cluj

Satul clujean Văleni se laudă cu o superbă biserică reformată, construită în 1261 de călugări franciscani. Din construcția originală a mai rămas o mică fereastră. Este singura biserică din Țara Călatei care are două ziduri de apărare. Primul zid și turnul de apărare au fost ridicate în 1550, iar al doilea zid a fost amenajat între 1846-1847.

Se deosebește prin tavanul pictat la 1878, prin clopotul din spice de grâu și printr-o orgă funcțională, ce datează din 1805. Orga a fost realizată de un constructor de orgi din Oradea, care avea origini germane. Ultima renovare a bisericii a fost făcută între 2015 și 2019.

Mobilierul bisericii este albastru deschis, care se spune că este culoarea Țării Călatei, însă nu aceasta era culoarea originală. Cu verde au fost vopsite inițial băncile și orga, dar albastru a fost folosită după Al Doilea Război Mondial, fiindcă era ieftină și ușor de găsit.

Satul Bica, Cluj

Biserica ortodoxă din Bica a fost ridicată în noiembrie 1874, pe locul unei biserici mai vechi rezervându-și dreptul de a fi una dintre cele mai bine conservate biserici din județul Cluj. Se află în mijlocul unui cimitir.

Interiorul bisericii se remarcă printr-o serie de picturi pe lemn cu scene religioase. Inclusiv tavanul este pictat, ilustrând lumea cerească, cu stelele, luna și soarele.

La Biserica din Bica ne-a deschis doamna Gânscă Mariana, care locuiește aproape de biserică. A venit cu o cheie uriașă cu care a deschis. Soțul ei are cheia bisericii de 20 de ani, dar plecase la cosit pe câmp când am ajuns noi.

„Femeile stau în prima cameră, iar bărbații în cea de-a doua. Așa a fost dintotdeauna și încă se mai ține așa. Slujbe sunt la fiecare trei săptămâni, la care vin mai mult bătrânii din sat. Tinerii vin mai mult la sărbători, de Paște, de Crăciun”, spune doamna Mariana.

Satul Mănăstireni, Cluj

În satul clujean Mănăstireni se află, spun specialiștii, cea mai valoroasă biserică fortificată din Țara Călatei.

Biserica reformat-calvină din Mănăstireni are o arhitectură romanică și a fost construită în secolul al XIII-lea. I-a fost adăugat un zid de apărare în jurul anilor 1730. Orga bisericii nu este neapărat o orgă veche, ne spune preotul bisericii, are aproape 100 de ani, însă funcționează. În fiecare săptămână aici se ține slujbă.

Satul Colțești, Alba

Ultima seară am dormit în județul Alba, mai exact în satul Colțești, comuna Rimetea, la poalele munților Trascăului.

Am cinat și ne-am odihnit la Conacul Secuiesc. Aici am fost primiți cu cozonac Somodi — rețetă specifică satului Rimetea — făcut din aluat care îmbrățișează un amestec de unt, zahăr și scorțișoară.

La cină am mâncat pentru… a treia oară în această deplasare — fericire pură, nu alta — ciorbă de tarhon cu afumătură, mai puțin întâlnită în zona Moldovei. La desert am dat gata niște clătite umplute cu gem de caise făcut în casă, ușor acrișor. N-au mai prins fotografia, însă.

Această deplasare s-a încheiat în satul de la oraș, cum îmi place mie să-i spun, adică la Muzeul ASTRA din Rezervația Naturală „Dumbrava Sibiului”. Este cel mai mare muzeu în aer liber din România, cuprinde peste 400 de imobile și ilustrează, prin poveștile ghizilor și prin case, viața satului românesc de odinioară.

Despre Muzeul ASTRA am mai vorbit noi și în trecut, când am abordat subiectul Șapte muzee ale satului din România.

Am creat această listă cu toate locurile în care am fost, în Google Maps, pentru a le găsi cu ușurință. Sper să îți fie de folos!

https://maps.app.goo.gl/Zutf6Yj4HVPyz4Lb7

Descarcă gratuit aplicația mobilă de călătorii România Atractivă, din AppStore sau din Google Play.

Poți descoperi povești mai puțin cunoscute despre istoria României, obiective noi de vizitat, destinații de călătorie din mai multe domenii. Consultă harta și creează-ți tu o vacanță inedită sau un traseu personalizat.