Drumul care hrănește - Via Profi (2)
Călătorim în județele Suceava și Botoșani, la producători de lactate, de fructe, de cosmetice naturale, prin livezi și printre borcane.
Susținem micii producători și le cumpărăm produsele, dar asta n-ar fi de-ajuns. Ar fi păcat să nu aflați și voi despre ei, despre munca pe care o desfășoară și despre lucrurile pe care le fac, mai ales că mulți dintre ei au ales să se întoarcă din străinătate pentru a pune pe picioare o afacere în România.
Aceeași idee este împărtășită și de Profi, care ne-a invitat într-un press trip la mijloc de iunie, pentru a vizita câțiva producători locali. Ai citit primul newsletter cu (po)vești de pe Via Profi?
Ce este Via Profi?
Via Profi este un proiect de CSR (Corporate social responsibility) al lanțului de magazine Profi. Ce înseamnă asta? Este practic un program de responsabilitate socială, prin care afacerile se angajează să deruleze proiecte dedicate comunității. Principiul ia în calcul faptul că acestea au o datorie față de societate, alta decât a crea locuri de muncă și a face profit.
La Stâna lu’ Roman
Marin și Viorela Tcaciuc s-au întors după 6 ani de muncă în străinătate, ca șoferi de camion, pentru a fi acasă, alături de cei doi copii. Cu banii adunați, în aprilie 2021, au deschis Stâna lu’ Roman: au cumpărat câteva vaci și un grajd și au început să proceseze laptele, ajutați de mama Viorelei care știa să prepare brânzeturi.
„Era mai bine când eram angajat, noi câștigam bine, aproape 5 000 de euro pe lună, plus 700 euro bonus. Dar nu se compară nimic ca atunci când ești acasă. Noi eram plecați trei luni, apoi veneam 2 săptămâni acasă. Nu totul se rezumă la bani.”
Cerințele pentru brânzeturi au crescut și ei s-au extins, astfel că au renunțat la vaci și au început să se ocupe exclusiv de prelucrarea laptelui colectat. Marin și încă un angajat colectează zilnic lapte de la 67 de fermieri din comuna Moldovița și din satele din apropiere. Își selectează cu atenție laptele și-l analizează pe loc în fața fermierilor, pentru ca laptele să nu aibă apă ori antibiotice. Cumpără și colectează în jur de 1 500 de litri de lapte, iar vârful este atins în luna iulie — aproape 2 000 de litri.
După cafeaua de la ora 6, Marin pleacă să colecteze laptele, iar în jur de ora 11 este înapoi și se ocupă de prelucrare. În centrul lor se produc: telemea, caș, urdă, ruladă de cașcaval cu șuncă și cu mărar, smântână, brânză dulce sau brânză frământată. Treaba se întinde până seara târziu, iar produsele se vând apoi la băcănia din sat, la Piața volantă din Suceava din fiecare sâmbătă sau comandând direct la ei.
Cel mai ieftin produs este telemeaua (25 lei/kg), iar cel mai scump este cașcavalul (40 lei/kg). Marin Tcaciuc nu a mai ridicat prețurile de când a început. Spune că o să tragă linie după cinci ani de activitate, ca să vadă dacă a meritat investiția. Apoi, în funcție de cifre, se va gândi dacă va reveni pe camion.
Ce ne-a plăcut?
Familia Tcaciuc ne-a primit în sufrageria lor și ne-a așezat pe toți la masă, unde am gustat din brânzeturile făcute de ei, desigur, dar și balmoș tradițional cu iaurt, alivenci și poale-n brâu. [Să nu ne întrebați cum stăm cu „corpul de plajă”🤣.]
Lan de lavandă + Punct gastronomic local = O vizită la Cacica
Andreea Gavriliuc și Mihaela Robu sunt surori și, după ce locuit aproape jumătate din viață în străinătate, s-au întors în Cacica. Andreea a muncit șase ani în Italia și 15 ani în Austria, unde a pus pe picioare o afacere de cosmetică naturală, vrând tot ce e mai bun pentru copiii săi. A dat de numeroase produse și ingrediente naturale și tot atunci a descoperit uleiul esențial de lavandă. De acolo a pornit ideea de a planta, în octombrie 2022, 5 000 de fire de lavandă, pe un teren din Cacica pe care era doar fâneață.
Lucrează doar manual, iar cea mai mare provocare este să găsească oameni cu care să lucreze plantația de lavandă.
„Este foarte multă muncă în jurul lavandei, dacă vrei să o menții ecologică. Noi am oferit și 250 de lei pe zi cu tot cu masă, dar nu sunt oameni în zonă.”
La Mihaela a fost diferită revenirea acasă. Copiii săi au venit în țară în timpul pandemiei și se bucurau din plin de tot ce le oferea viața la curte. Le trimiteau părinților fotografii și videoclipuri cu traiul la sat. Deși aveau serviciu bun — tatăl lucra ca muncitor calificat la Parlament, iar Mihaela era bucătăreasă într-un restaurant — au acceptat propunerea copiilor.
Pe lângă cultivarea și prelucrarea lavandei, au dezvoltat recent și un punct gastronomic local. Cele două surori servesc preparate făcute din produse de la animalele din curte și din grădina proprie, dar apelează și colaborează doar cu producătorii din zonă.
Consideră că aceste două activități au un dublu câștig: familiile lor s-au întors acasă și fac o activitate care le place, iar localitatea are un plus în sensul că vizitatorii și localnicii au încă un punct de atracție în zonă.
Lavanda este inclusă în bucatele pregătite, fie în prăjituri, fie în brânzeturi. Mai există un alt soi hibrid care e folosit la realizarea de uleiuri esențiale, săpun, odorizante de cameră și apă de lavandă.
Ce ne-a plăcut?
Ca să ne convingă de bunătățile pe care le pregătesc, Mihaela și Andreea ne-au pus la masă și ne-au servit cu nenumărate delicii făcute de ele în casă. Însă aș fi mâncat non-stop salată de vinete (coapte pe plită, la lemne) și biscuiți cu lavandă.
Pe dealul din Boura
Alin și Irina Rusu din satul sucevean Boura cultivă de zece ani mure și de opt ani zmeură, pe terenul din spatele casei. Au început inițial doar cu murii, la inițiativa soțului, deoarece aflase că are o boală cardio-vasculară și citea despre beneficiile murelor. S-au întors din străinătate și au plantat în total aproape 30 de ari de fructe, din care mure sunt nouă.
Nu stropesc murii, iar zmeurii au primit o stropire cu piatră vânătă, fiindcă sunt plante sensibile, care cad rapid pradă dăunătorilor. Ba chiar încearcă pe cât pot să pună îngrășământ de grajd, în detrimentul altor îngrășăminte chimice. Când vine vorba de treburi, de curățat sau de cules, Irina este ajutată de sora și cumnatul ei, fiindcă momentan soțul său este plecat tot în afara țării.
Afacerea lor face astăzi parte dintr-o cooperativă agricolă, Rodul Bucovinei, alături de alți producători din zonă, și merg cu toții în fiecare sâmbătă dimineața la Piața volantă din Suceava, unde își vând produsele.
Ce ne-a plăcut?
Am putut să ne plimbăm printre rândurile de zmeură, să culegem și să mâncăm. Murele vor fi coapte pe la mijlocul lunii iulie.
Bunătăți de la țară
Domnica și Tiberiu Covalschi locuiesc în Cajvana (orășel sucevean) și se ocupă cu creșterea fructelor și cu conservarea lor.
Au peste 200 de specii și soiuri diferite de plante în grădina lor și cultivă prune, zmeură, cireșe, alune, vișine, cireșe albe amare, cireșe negre amare, caise, căpșuni, kaki, migdale, trandafir de dulceață etc. Vindeau fructele, dar s-au gândit să se reorienteze și să proceseze fructe și legume în mod artizanal, la ceaun, pe foc de lemne.
Înainte de pandemie, Domnica era bucătăreasă, iar Tiberiu lucra ca agent de vânzări, iar în timpul liber amenaja plantații de pomi. În timpul ultimului său concediu nu reușea să finalizeze o plantație, așa că și-a dat demisia. Atunci a avut timp să observe bucuria din ochii copiilor săi, că au livadă și că stau la curte — în contextul restricțiilor din pandemie.
Tot în 2020, și Domnica a rămas fără loc de muncă, așa că s-a înscris la facultate și este studentă în anul al III-lea la Horticultură, la Cluj. După ce va finaliza ea studiile, se va înscrie și soțul ei, fiindcă având trei copii, trebuie să se împartă cât mai eficient și în afacere, și în creșterea lor.
Fac dulceață, zacuscă, socată și bere artizanală. Toate au un gust profund de natură, mai ales că și-au ales ca numele care îi reprezintă să fie „Bunătăți de la țară”. În topul celor mai cumpărate produse se află: zacusca cu hribi, zacusca cu ghebe, dulceața de căpșuni, dulceața de cireșe amare și dulceața de nuci verzi.
Profitând de experiența în bucătărie a Domnicăi, familia Covalschi are în plan lansarea unui punct gastronomic local, pentru ca oamenii să încerce cât mai multe bunătăți locale.
Ce ne-a plăcut?
După ce am mișunat prin toată grădina și am mâncat fructe direct din copac, Domnica și Tiberiu ne-au pus la masă, unde am încercat ciorbă de rață, ciorbă de lobodă, sarmale, turte (de la un alt producător local) și papanași cu smântână și dulceață de cireșe. A! Și lichiorul de căpșuni!
Oramura - Răsfățuri din cămară
Lorena Țăruș, alături de familia surorii ei, fac dulcețuri artizanale, cu conținut redus de zahăr (aprox 25%) în Flămânzi, jud. Botoșani.
Deși nu sunt propriu-zis de la sat, cultivă fructe în grădina lor, pe o suprafață de 1 000 mp și le pregătesc la foc de lemne, în ceaun de fontă.
Ideea le-a venit acum patru ani, în pandemie, când au observat că le rămâneau borcane de dulceață de pe un an pe altul și au vrut astfel să valorifice surplusul. Ele fac astăzi dulceață de agrișe, mure, smochine și pere cu anason, coacăze roșii, nuci verzi și trandafiri. În afară de ceea ce au în grădină, singurul sortiment de dulceață pe care-l fac din fructe cumpărate este cel cu portocale, mandarine și scorțișoară, pe care îl fac în anotimpul rece.
Ce ne-a plăcut?
Deși suntem fanii sortimentelor simple de dulceață, am gustat-o pe cea cu pere, smochine și anason și are o aromă deosebită!
Recomandări din lada De la sat
Grande Bellezza Gran Sârbova. Cea mai bună brânză maturată din România e făcută de o asociație care adăpostește fete provenite din centre de plasament (PressOne) — Despre activitatea Adrianei Formenti din satul timișean Sârbova a povestit și
aici:Ai auzit de Pai din Pai? Tot din categoria micilor producători, am testat zilele trecute paie de băut din tulpină de grâu, ecologice și biodegradabile. Andreea Chitu alături de echipa sa le creează în satul Dobromir din județul Constanța.
Dacă ai ratat prima parte a deplasării noastre pe Via Profi, o găsești aici:
