Acasă e din nou la sat

🎄 Primești cu veștile bune De la sat?

De când am pornit la drum cu newsletterul De la sat, fix acum patru ani, atât eu, cât și Nico nu mai locuiam la sat, casa noastră era la Iași. Mergeam, însă, foarte des în satele natale din județul Galați — mai ales de când puneam răsadurile în grădină până la strâns furtunurile, în toamnă. Am ținut grădina de la sat în ultimii patru ani și drumul de vreo 150 de kilometri nu ni s-a părut chiar atât de lung.

Aveam în minte momentul în care urma să ne mutăm la noi acasă, la sat, însă părea un plan care avea să devină realitate peste vreo câțiva ani. Mai degrabă eu eram mai speriat de această mutare, o simțeam ca pe o izolare (căci satul nu este doar despre liniște, pace și voie bună).

Din septembrie, după ce ne-am căsătorit, ne-am mai gândit la mutatul la sat, până într-o zi din octombrie, când am început să căutăm case prin satele din jurul Iașului și să sunăm proprietarii ori agențiile.

Am văzut mai multe case și pe o zi ploioasă, cu mult glod și frig, am pășit într-o căsuță dintr-un sat la vreo 15 minute de Iași și am simțit ACASĂ — dincolo de acte, construcție, mobilă sau pământ, acasă e un sentiment că ai ajuns unde trebuie, o liniște pentru minte și o atracție pentru suflet. Deși ziua nu era una tocmai plăcută, am văzut frumusețea locului.

Au urmat săptămâni în care am împachetat, am făcut drumuri, am montat mobilă până târziu, am aranjat lucruri în dulapuri și, mai ales, ne-am bucurat de sat. În apropiere avem un lac și o pădure mare, peisajul ne dă energia de care aveam nevoie, însă (ca să nu romanticizez prea mult) ne lipsește asfaltul, mai ales pe vreme ploioasă, și tot încercăm să convingem furnizorii de internet să vină și la noi în zonă.

Așa se face că decembrie 2024 ne-a prins la noi acasă. La sat. Din când în când, mai dăm perdeaua la o parte ca să vedem câmpurile din jur ori ca să curgă lumina de la apus și deseori nu ne vine să credem că ne-am mutat de tot la sat, după nouă ani de trăit la oraș (între care aproape doi în imensa Londră). S-a simțit și ca o întoarcere în copilărie.¹

Dacă noi ne-am obișnuit foarte repede, nu același lucru aș putea să-l spun despre Sisi. Câteva zile a mieunat foarte des, trecea dintr-o cameră în alta și părea că nimic nu-i convine. Într-o seară a ieșit pe ușă și ne-a dat mari emoții, fiindcă am găsit-o abia a doua zi, prinsă într-un spațiu unde avem hidroforul. Acum îi place mult în casă, mai ales sub brad, pe cadourile de la Moș Crăciun, iată dovada:

În dimineața de Ajun, am împodobit bradul și apoi am mâncat din turtele de Crăciun făcute cu nucă. Spre seară am ieșit prin sat, ne-am întâlnit cu colindătorii și am observat că mulți săteni țineau porțile larg deschise ca să vadă colindătorii că sunt bine-primiți, un obicei pe care nu l-am mai văzut până acum.

Poarta unui consătean care era deschisă în seara de Ajun.

Apropo de mâncare, primul obiect pe care l-am cumpărat după ce ne-am mutat la casă, a fost masa (foto mai jos). Una rotundă, care poate fi lărgită când avem mai mulți musafiri. Și n-a fost o coincidență — masa ocupă un loc atât de important în casă, căci deseori ne adunăm în jurul ei și mâncăm, povestim ori ne jucăm. Așa cum face acum, de Crăciun.

Cert este că povestea la sat abia acum începe. Încă nu știm cum va fi, dar vom descoperi împreună aici, în newsletter, sau pe Instagram.

🎁 Sărbători fericite și numai bine, sătene! 🎄

Doamnele acestea sunt vecine cu noi. Un pic cam gălăgioase, dar tare simpatice.

• Aici Nico a povestit cum era Ajunul Crăciunului când era mică.

  🎄 Ajunul de altădată, la sat

• Pentru Ajunul Anului Nou ai putea să încerci acest obicei, măcar de distracție.

1.

• Dacă încă n-ai făcut meniul de Anul Nou, poate te inspiră aceste rețete De la sat.