Ce newslettere am trimis toamna aceasta
Înainte de a-ți lua la revedere de la toamnă, hai să-ți arătăm ce newslettere am trimis în acest sezon. Întâi, câte ceva despre noi.
Ziua bună! 🕊 🇺🇦
De la sat este singurul newsletter dedicat satului românesc. Trimitem (po)vești în fiecare duminică dimineața, două luni din trei în fiecare sezon. Adică, în această toamnă, am trimis în lunile septembrie și octombrie, iar în iarna ce vine vom avea (po)vești noi în decembrie și ianuarie.
Ce facem în celelalte luni?
Ne luăm un răgaz să vorbim între noi despre ce a mers și ce n-a mers, despre cum se simte atmosfera în mica redacție, despre ce vom face pe viitor. Căutăm noi povești, facem schimbări și ne uităm și la partea financiară. Ce donații avem, cum, dacă și cât ne plătim munca și facem o listă cu cheltuieli viitoare.
Cine suntem?
Astăzi, echipa are 3 membri.
Când nu scrie texte pentru editura britanică Twinkl,
(Nico) adună (po)vești pentru rubrica „Turismul de pe uliță” (și nu numai). A locuit 19 ani în satul Chiraftei din Câmpia Covurluiului. După o studenție la geografie în Iași, a aprofundat domeniul managementului turistic, în Londra. (Flori) a copilărit la Socrujeni, în județul Botoșani, și încă de atunci visa să fie învățătoare. A urmat un liceu cu profil pedagogic, iar după absolvirea facultății s-a înscris în Teach for Romania, un program care trimite cadre didactice în zone defavorizate – și a ajuns la Gârcini, în jud. Brașov, unde este învățătoare de mai bine de cinci ani. (Teo) este fotograf documentarist și social media editor la Europa Liberă România. A studiat fotografia documentară și fotojurnalismul la Universitatea Westminster din Londra și în 2020 a publicat primul său scurtmetraj documentar, o poveste despre bunicii lui. Teo a copilărit în satul Crăiești din județul Galați.Un „de ce”?
Facem acest newsletter pentru că e nevoie de (po)vești bune, nostalgice sau nu, dar care să ne inspire. (Po)vești de la sat — hrană pentru suflet. Uneori, punem și degetul pe rană și arătăm ce nu merge și ar trebui schimbat. Avem fotografii de la sat, rețete de la bunici și recomandări de toate felurile.
Hai să-ți arătăm ce am făcut toamna aceasta.
Am început cu Noaptea Muzeelor la Sate, moment în care peste 170 de muzee din zona rurală au deschis porțile înainte de apus și au primit vizitatori până spre miezul nopții.
La Muzeul Viu „Vatra cu Dor” din satul Șivița, județul Galați, apusul s-a rostogolit peste gogoșile și turtele calde din pridvorul muzeului. Căci nu degeaba îi spune muzeu viu: aici cei care trec de poarta greoaie se folosesc de toate simțurile pentru a afla cum se trăia cândva la sat.
Florentina a întrebat câțiva profesori de la sat cu ce gânduri încep noul an școlar. Unii ne-au împărtășit amintiri, alții speranțe.
„Știu că trebuie să am mai multă empatie, înțelegere și vulnerabilitate față de elevi și sunt sigur că împreună putem reuși să ne învingem fricile și să ne îndeplinim obiectivele”, spunea unul dintre profesori atunci.
Am adus și o poveste-suvenir din Dobrogea, unde am documentat recent 10 muzee de la sat. Nico ne-a scris mai multe, iar Teo a fotografiat.
„Eu am simțit că am drumul meu, dar am primit și ajutor.” Bianca Folescu s-a mutat de la oraș la sat. Astăzi, are un muzeu, o unitate de cazare și o gospodărie cu de toate.
Toamna e timp de stat mult prin grădină, pentru că ultimele roade sunt gata să fie culese. Iar odată ce ele ajung în cămară, forfota se mută în bucătărie sau afară, în jurul unui ceaun, pentru a pregăti cele mai gustoase conserve pentru iarnă și tot felul de alte bunătăți cu fructe și legume de sezon. Aici și-am povestit despre câteva rețete de toamnă, care să îți aducă aminte de gustul de la sat.
Teo ne-a împărtășit câteva gânduri adunate pe vârf de munte.
Mă aflu pe vârful Toaca din masivul Ceahlău, la 1 904 metri. În juru-mi e o lume făcută dintr-o adiere de vânt și mai multe culori. Închid ochii, îmi las grijile și apoi o iau la vale. Simt bucurie și recunoștință pentru muntele de sub picioarele mele. Ajung la bază când e întuneric, în jur de ora 20:00, la aproape zece ore de la plecare. Sunt mai bine.
„La plecare să lași doar urmele bocancilor și să iei cu tine doar amintirile.”
Nico a făcut și o listă cu nouă ferme pedagogice din România în care te poți relaxa printre animale, învățând despre viața de la sat.
Cei care ajung într-o fermă pedagogică pot fie să încerce, fie doar să vadă cum arată viața într-o fermă (și implicit, viața la țară): cum se adună ouăle din cuibare, cum se conduce tractorul sau cum se mână un cal la căruță, cum se mulge vaca, cum sunt hrăniți vițeii cu biberonul, cum se culeg pomii fructiferi din livadă.
Florentina a continuat tradiția începută anul trecut și ne-a arătat activități de toamnă care pot fi făcute împreună de oameni mari și pitici.
„Tot ce îți propunem aici sunt activități pe care le puteți face cu ce aveți prin casă sau prin curte. Îți trebuie un lipici (care poate fi înlocuit cu apă și făină sau bandă scotch), niște coli albe, o cariocă neagră sau orice altă culoare și multă-multă imaginație.”
Am avut și un invitat în odaia cu oaspeți. Georgiana Ilie ne-a povestit cum și-a cumpărat o casă într-un sat din Dobrogea. A pus pe masă o plăcintă dobrogeană cu brânză, după o rețetă de la bunica ei.
„Pentru mine, sensul lui «acasă» al Dobrogei înseamnă în primul rând gustul ingredientelor și mâncărurilor de aici”, scrie Georgiana/
În ultimul newsletter de toamnă, Teo a scris despre trei locuri unice din țară: Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului, Geoparcul Ţinutul Buzăului și Geoparcul aspirant UNESCO Oltenia de sub Munte. Sunt trei interviuri cu informații foarte utile și cu fotografii cu locuri spectaculoase.
Răspundem și la întrebările: ce este un geoparc UNESCO? Care sunt avantajele?
Ce activități din lista De la sat ai făcut toamna acesta?
Un gând de final…
Spune-ne ce (po)vești ți-au plăcut și despre ce ai vrea să citești din 3 decembrie, când trimitem primul newsletter de iarnă.
Dacă îți place ce facem și crezi că e util pentru tine, ajută-ne cu o donație lunară, care va ține acest sat online cât mai activ. Mulțumim!
Cu drag,
echipa